Comuna Ileanda este străbătută de râul Someș, o importantă arteră de comunicații din cele mai vechi timpuri, care a atras de-a lungul ei formarea unor așezări omenești.
Primele alcătuiri de așezări erau mici, câteva case risipite cu câțiva locuitori așezați într-o regiune unde își puteau găsi cu mai multă ușurință cele necesare traiului. Aceste case erau locuite de daci, ulterior de romani până la retragerea lor, dovada o constituie urmele unui drum roman descoperit de cercetători, care a existat pe teritoriul comunei Ileanda. Aceste așezări mici au apărut până în secolul al XIV-lea ca așezări omenești peste care s-au perindat fel de fel de popoare migratoare dintre care cea mai mare influentă a avut-o elementul slav, fapt ce se constată prin diferite cuvinte și denumiri de origine slavă, ca de exemplu Ileanda ( coasta,spate de deal) Bârsăuța (bârsă= piesă de plug) Dăbâceni de la ( dluboku= adâncime), Răstoci de la (răstoacă= locul unde se oprește apa pentru iazul morii). Ulterior denumirile au fost maghiarizate unele pana în secolul al XVIII-lea, altele până în secolul al XIX-lea, respectiv începutul secolului al XX-lea.
Dacă este să ne raportăm la localitatea de reședință, primele date despre satul Ileanda se cunosc din anul 1350, când se numea ,,Ylandmeze'' ceea ce înseamnă câmpie-șes deoarece așezarea este situată lângă Someș în regiunea de luncă. Din cauza deselor inundații și a năvălirilor tătarilor și a turcilor care produceau pagube mari locuitorilor, așezarea s-a retras pe valea îngustă a Ilenzii.
Ileanda se pare ca a luat ființă ca așezare omenească abia intre anii 1465-1467, când este amintită în documente sub numele de ,,Ilonda" aparținând ca moșie Cetății Ciceului.