Începutul satului Poiana Blenchii se pierde în negura vremurilor trecute înainte de anul 1500, cea mai veche mărturie scrisă despre existența satului este conscripția de la Reteag din 1553 când cetatea Ciceului cu toate satele aparținătoare au fost luate de la domnul Moldovei Alexandru Lăpușneanu de către împăratul Ferdinand al Austriei.
În prima jumătate a secolului al XVI-lea cneazul satului Blenche Ioan își face casă pe teritoriul satului actual, la confluența văilor care vin de la Gostila, Falcușa și Baba. Aici era un loc larg nu strâmt ca pe Valea Porcului. După el vin rând pe rând toți locuitorii satului Poiana din Valea Porcului, iar noul sat se numește după numele cneazului sau «Poiana Blenchii».
În 1591 principele Sigismud Bathory predă satul Poiana împreună cu satele vecine Gâlgău, Măgura, Bogata de Sus și de Jos nobilului român Rat Petru de Teiuș ca feudă pentru eroismul său manifestat în luptele cu turcii și pentru fidelitatea sa și a strămoșilor săi față de principe.
Cu această dată satul Poiana Blenchii intră în stăpânirea familiei Rat care s-a menținut până după eliberarea iobagilor la Revoluția din 1848.
Conform primelor atestări, la început, satul s-a numit simplu “Poiana” și a fost așezat pe un alt loc decât cel actual și așa se găsește în toate documentele până în 1620. În 1620 se găsește scris pentru prima dată într-un document “Blanka-Poiana”, iar la 1703 – “Blenki-Poiana“. Primii locuitori au venit fugiți din Maramureș și în prima jumătate a secolului al XVI-lea, rând pe rând vin tot mai mulți locutori și se întemeiază noul sat Poiana Blenchii. După 1920 aparținea de județul Someș, iar din 1968 aparține de județul Sălaj.