Începuturile istoriei fildanilor se pierde în negura vremii, dar se deduc prin diferite izvoare istorice. Îndeletnicirile păstrate până azi, din moși-strămoși, au fost: culegerea roadelor pământului, creșterea vitelor, practicarea unor meșteșuguri, prin toate urmărindu-se asigurarea hranei, deoarece pământul s-a dovedit a fi zgârcit, mai puțin roditor.
După cucerirea Daciei de către romani un drum de legătură dintre castrul de la Bologa și cel de la Bucium trecea peste teritoriul fildan, iar pe înălțimea Greabăn s-a descoperit urmele unui turn de veghe, un burgus roman.
La nord de Filduri, în hotarul Almașului s-a descoperit un indicator de distanță (miliarium), pe care se precizează 16 mii de pași de la satul Resulum (identificat cu satul Bologa).
Fildurile sub această denumire sunt menționate în documentele medievale începând cu anul 1249, termenii folosiți fiind următorii: “Terra Fyld”,”Vila Fyld”, “possesionis Fyld”, “possesiones valachales” (adică posesiuni românești, sate românești), “tres Vild” (trei Filduri), acestea fiind înscrise cu diferite grafii. Satul Tetișu (Ketesd- în maghiară) este menționat începând din 1332.
O perioadă mai lungă de timp Fildurile au fost incluse în Voievodatul de Calata, care între anii 1369-1511 cuprindea 16 sate: Morlaca, Brăișoru, Mesteacăn, Ciucea, Bica, Dretea, Izvoru Crișului, Huedin, Aluniș, Tetișu, Almașu, Babiu, Călata, Fildu de Jos, Fidu de Mijloc și Fildu de Sus. La 1666 Fildu de Sus era inclus în domeniul Gilăului, condus de cei de la Districtul de Călățele, făcând parte din cercul voievodului Pui Petru.