Săpăturile arheologice făcute de-a lungul timpului pe teritoriul satelor componente actualei comune Crasna aduc dovezi materiale ale unor locuiri încă din cele mai vechi timpuri, astfel lângă satul Ratin s-a descoperit o așezare atribuită culturii Tisa, faza târzie iar pe raza localității Huseni s-au semnalat așezări aparținând epocii bronzului.
În secolul IV î.e.n. pe teritoriul comunei pătrund celții, aducând noi tehnici de prelucrare a metalelor precum și roata olarului, dar sunt ușor asimilați de localnicii mult mai numeroși. Din această perioadă este datată o așezare din perimetrul satului Marin, în nordul căreia se găsea cetatea "Dacidava", pe Măgura Șimleului, aceasta având rol de apărare în cea mai mare parte a Depresiunii Șimleului, astfel așezările mai vechi de la Crasna, Ratin și Huseni puteau să se mențină ca localități agricole și comerciale pe drumul spre Porolissum.
Prima atestare documentară a satelor aparținătoare comunei: Crasna în anul 1213, sub numele de Carasna, Ratin în anul 1259 ca terra Rathon, Huseni la 1341 cu numele de Huzyazo (Husasu), și satul Marin în 1458 ca Maron iar în 1497 ca Maroni, atunci cănd regele Ungariei, Matei Corvin donează moșia Marinului, baronului Bonffi Ștefan și fiilor săi.
Începând cu anul 1876, satele Crasna, Ratin, Huseni și Marin au aparținut de Comitatul Sălaj din Regatul Ungariei, apartenență ce se va încheia în anul 1920, odată cu semnarea Tratatului de la Trianon, tratat ce avea să stabilească frontierelor Ungariei cu vecinii săi, iar în perioada interbelică făceau parte din zona teritorială a județului Sălaj, urmând ca apoi, începând cu anul 1952, odată cu reorganizarea teritorială a României după modelul sovietic, și până în anul 1968, să facă parte din raionul Zalău, Regiunea Cluj.